Contrar a ceea ce se spune prin carti si pe la ateliere, modelele de cusaturi traditionale sufera modificari in functie de disponibilitatea fiecareia de a ne intepa degetele si de rabdarea pe care o avem. La inceput, fiecare se da viteaza si promite in stanga si-n dreapta ca ea va reproduce punct cu punct modelul de pe ia mostenita de la bunica. Dupa cateva ore incep sa apara primele semne ale dorintei de a-l modifica, adapta, simplifica. Am intalnit la o sezatoare o fata, scolita pe la Muzeul Satului din Bucuresti, care a cedat dupa primele doua intepaturi. Ii batea soarele in ochi si nu se putea concentra. Pe prispa se putea concentra cu smartphone-ul in mana. Acolo era umbra.
Vreti o ie cu un model de cusatura romaneasca? Cat de mare sa fie cusatura? Costa mult?!?!? Dar voi stiti cat timp necesita o astfel de cusatura? Si de aici apar diferentele. Noi devenim frustrate ca ne vindem prea ieftin timpul. Clientele suparate ca nu mai lasam din pret. Si uite asa ajungem in cele din urma la un compromis. Incepem sa mai simplificam modelul de cusatura. Azi simplific eu modelul. Clienta vrea sa se mandrasca si pune o poza pe Facebook. Maine o vede altcineva, ii place modelul, il preia si, din aceleasi motive ca si mine, mai ajusteaza putin pe ici pe colo. Si tot asa. Ce ramne in final? Va ramane o cusatura. O cusatura care va mai avea foarte putin din ceea ce sunt cu adevarat cusaturile romanesti pe care le mai intalnim doar in anumite lazi de zestre. Cele de la muzee au fost inlocuite cu altele realizate mai recent.
Eu cred ca exista o singura solutie ca sa pastram ce se mai poate pastra din modelele de cusaturi romanesti. Sa postam pe bloguri si pe retelele de socializare cat mai des modele cu cusaturile originale si sa solicitam realizarea unor cataloage cu aceste modele pentru masinile moderne de cusut.
Clientii vad modelele complexe pe internet si ne plaseaza comanda. Noi o realizam rapid cu o masina de cusut.
Este foarte simplu. Cu un mic efort financiar si cu bunavointa.
