Prețuiți ce trece repede

Mi-am configurat acest blog în urmă cu un an la sfatul unei rude. Imi cunoștea pasiunea pentru cusut. Cusut de mână. Cusut cu mașini. Fiecare se relaxează în felul său. Eu mă relaxez când dau viață unei bucăți de pânză. O batistă. O sacoșă. O bluză. O fustă. O rochie. O husă de scaun. Sunt făcute cu mânuțele mele. Evit să mă laud cu ele când vine cineva în vizită la noi. Cine observă ceva nou îmi zâmbește. Acesta este scopul lor. Să aducă fericire pe chipul lor. Discuțiile despre ele sunt un izvor secat în lipsa aunui zâmbet. Este ca atunci când mergeți în vacanță și vedeți un răsărit de soare mirific. Lăsați aparatul de fotografiat în husă și priviți-l cu proprii ochi! Prețuiți ce trece repede!

Timpul a trecut. Mașina mea de cusut este la locul ei în mansardă, alături de bucățile de pânză care așteaptă să le dau viață. Stiu că le-am neglijat. Stiu că sunt mândre de mine. Stiu. Sunt mândre de mine pentru că am dat viață unei prințese. De dragul ei, am renunțat pentru o perioadă la cusut și am început să citesc tot ce mi-a ieșit în cale despre așteptările pe care le au copiii de la noi. Cărți din România. Cărți aduse de prieteni de afară. De pe internet. Am descoperit ce înseamnă să fii mamă. De când am descoperit lista lui Tudor cu bloguri românești de parenting o am deschisă prima pe tabletă. Ii dau refresh mai ceva ca pe vremea când eram obsedată de facebook.

Inainte eram o consumatoare de informarții. Fără filtre. Citeam orice. Lăsam câte un comentariu doar când răutatea mă înțepa în degetul mic de la mâna stângă. Ce face motivația dintr-o femeie. De când am început să simt pe propria piele ce înseamnă ca această răutate să se reverse peste pruncul meu mânia iese mai repede la suprafață. Abia acum am înțeles ce spuneau bloggerii la ultimul blogmeet la care am participat. Transmiteți veselie și vom trăi împreună într-o lume fericită! Prețuiți ce trece repede!

Vreau să scriu mai des. Să cresc traficul pe acest blog. Si să direcționez măcat o mică parte din el către lista cu bloguri de parenting. Găsiți bannerul în sidebar.

Intotdeauna am admirat persoanele care redau viata garderobei vintage

Mama mea obisnuia sa-si asorteze garderoba in fiecare an. Se retragea singurica in camera ei, isi scotea masina de cusut, isi alegea cateva bluze si a doua zi ii admiram cu totii zambetul de pe chip. De la dansa am invatat ca proverbul "haina il face pe om" este adevarat doar in anumite situatii.

O rochie vintage cu mici ajustari poate fi mult mai pretioasa decat cea mai laudata si mai scumpa rochie. In cercul meu de prietene le respectam pe cele care ne servesc cand mergem in vizita cu bucate preparate de ele acasa, chiar daca situatia materiala le permite sa comande ceva de la un restaurant cu eticheta, dar incepem sa ne dam coate daca una dintre noi indrazneste sa-si modifice singura o rochie mai veche. Sper ca acasta mentalitate sa se schimbe in timp.

Modele de cusaturi romanesti pentru Baby Lock Destiny

Contrar a ceea ce se spune prin carti si pe la ateliere, modelele de cusaturi traditionale sufera modificari in functie de disponibilitatea fiecareia de a ne intepa degetele si de rabdarea pe care o avem. La inceput, fiecare se da viteaza si promite in stanga si-n dreapta ca ea va reproduce punct cu punct modelul de pe ia mostenita de la bunica. Dupa cateva ore incep sa apara primele semne ale dorintei de a-l modifica, adapta, simplifica. Am intalnit la o sezatoare o fata, scolita pe la Muzeul Satului din Bucuresti, care a cedat dupa primele doua intepaturi. Ii batea soarele in ochi si nu se putea concentra. Pe prispa se putea concentra cu smartphone-ul in mana. Acolo era umbra.

Vreti o ie cu un model de cusatura romaneasca? Cat de mare sa fie cusatura? Costa mult?!?!? Dar voi stiti cat timp necesita o astfel de cusatura? Si de aici apar diferentele. Noi devenim frustrate ca ne vindem prea ieftin timpul. Clientele suparate ca nu mai lasam din pret. Si uite asa ajungem in cele din urma la un compromis. Incepem sa mai simplificam modelul de cusatura. Azi simplific eu modelul. Clienta vrea sa se mandrasca si pune o poza pe Facebook. Maine o vede altcineva, ii place modelul, il preia si, din aceleasi motive ca si mine, mai ajusteaza putin pe ici pe colo. Si tot asa. Ce ramne in final? Va ramane o cusatura. O cusatura care va mai avea foarte putin din ceea ce sunt cu adevarat cusaturile romanesti pe care le mai intalnim doar in anumite lazi de zestre. Cele de la muzee au fost inlocuite cu altele realizate mai recent.

Eu cred ca exista o singura solutie ca sa pastram ce se mai poate pastra din modelele de cusaturi romanesti. Sa postam pe bloguri si pe retelele de socializare cat mai des modele cu cusaturile originale si sa solicitam realizarea unor cataloage cu aceste modele pentru masinile moderne de cusut.

Clientii vad modelele complexe pe internet si ne plaseaza comanda. Noi o realizam rapid cu o masina de cusut.



Este foarte simplu. Cu un mic efort financiar si cu bunavointa.